Un vers al oricăruia de mai sus amendează instantaneu orice cântec de al lui “Puiu, Puiuț, Puișor, Puya”. Încearcă să asculți măcar unul din artiștii de mai sus, să vezi ce metafore, ce comparații, și alte alea. Îți vor plăcea dacă nu te vei rezuma doar în ai auzi și îi vei și asculta.

Bloguri si bloguri….s-a impanzit netul de ele.Au aparut ca ciupercile dupa ploaie.In ultimele luni mi-am aruncat ochii peste cateva zeci de bloguri dintre care doar cateva au meritat sa ma intorc pe ele…doar cateva care aveau ceva original,un stil aparte.In rest toti frustratii scriu aceleasi lucruri cu mai multe sau mai putine greseli gramaticale.Blogurile au ajuns deja ca telenovelele,ajungand sa citesti unul ca le-ai citit pe toate.Multe dintre ele apartin asazisilor ziaristi carora nu le ajunge spatiul alocat de catre ziarele online,mai trebuie sa scrie si pe blogul lor aceeasi stire cu un limbaj de cartier aratand caracterul lor infect.Mai sunt si bloggeri de ocazie care isi varsa frustrarile pe net.Eu as zice mai degraba ca isi plang de mila,se simt victimizati in lumea asta neagra si rea.Blogomania se pare ca devine sport national pe langa celelalte sporturi nationale lenea,prostia,manelaria,hotia etc.
Blogul lui baba este scos din din aceasta discutie dat fiind vechimea lui in ale bloggarelii.Cred ca a inceput sa scrie de cand s-a inventat netul (daca nu chiar el l-a inventat ca sa poata sa-si verse naduful )
Mai o chestie ciudata care ma face sa fiu “frustrat” e ca pe un anumit blog sunt aprobat si mi se da dreptate in ceea ce spun,iar pe alt blog la aceeasi tema aceeasi persoana imi spune “… ca de obicei, nu ai inteles nimic… “.Oare nickname-ul face diferenta?
E nasol atunci cand frustrarea devine asa mare incat se pierde simtul umorului.
Printre toate blogurile pe care le-am vizualizat in ultima vreme am gasit un singur comentariu pertinent:
“Si ne plangem noi dragii de romani ca nu avem de unele sau de altele cum am vazut pe la nemti italieni sau spanioli pe unde am ajuns la munca cu ziua, dar nu am pune umarul la treaba sa facem ca la ei,ne place doar sa palavragim cat e ziua de lunga si asteaptam de la mai marele nostru sa ne puna la treaba, ca neimpinsi de la spate nu facem nimic,poate doar sa discutam subiecte despre care nu avem nici cea mai mica idee .Si ne miram de ce mama dracului nu iese nimic ca doar noi mergem la munca in fiecare zi si ne prefacem din tot sufletul nostru ca muncim.Altii un pic mai smecheri din fire dupa ce au “muncit” toata ziua mai pleaca acasa si cu niscaiva lucrusoare care le fac trebuinta pe langa casa si care difera de la caz la caz in functie de locul de munca insusite din avutul sefului/statului.Si ne plangem vai mama ce ne mai plangem ca nu avem conducatori buni…”

Numai bine!

@ defectu
mereu prostii au fost mai usor de condus decat cei inteligenti, mereu au fost mai docili si mai usor de dresat. Problema noastra e ca facem parte din specia aia de oameni cu o bruma de creier folosita in scopuri nobile si morale. Noi suntem din ce in ce mai putini pentru ca de multe ori nu ne lasa sufletul si ratiunea sa profitam de prostia din jurul nostru si incercam sa o educam intr-un fel sau altul .