ePenibil

Si da, stiu ca in titlu nu se pune “punct”. Si da mai stiu ca propozitiile nu se incep cu “si”. Imi voi permite sa ma autoscuz si de aceasta data pentru intentionatele sau ne greseli de sintaxa, ortografie, logica sau etica jurnalistica omiprezente in a mea umila fituica electronica. Astazi sunt euforic. Curpins de un ironic sentiment de bunastare, beatitudine, clarviziune si decenta verbala.
Dupa aproape 2 saptamani de tuborgi, salate, firpturi, palinci, jb-uri sau no 7-uri simt insfarsit ca traiesc bine. Stomacul meu are o parare diametral opusa, dar cine sa il bage si pe el in seama? Tigari si cafea nenicule … tigari si cafea.

Au trecut si sarbatorile astea, porcii si-au dat obstescul sfarsit si intreg teritoriul patriei a fost cuprins de un grohait national apoteotic. Pachete, pachetele si plasute au fost impartie cu darnicia specific romaneasca. Mesele au gemut sub greutatea fripturilor, a sticlelor de vin, a prajiturilor si a cozonacilor. Aburi de alcool au improspatat atmosfera din toate casele crestinilor romani mai ceva decat Glade-urile cu senzor de miscare. Cu mic cu mare ne-am imbulzit langa boxele care au urlat manele si fara grija zilei de maine am turnat pe gat tot ce am gasit prin camara, debara sau raftul supermarketului. Copii inghetati de frig sau plouati de nisoarea cea ca in basme pe care am avut-o si anul asta, ne-au batut la usa ca sa ne cante sau incante cu o strofa ametita dintr-o colinda care de la an la an devine tot mai prafuita si uitata. Ne-am dat cu parerea despre fotbal, vreme, agricultura, politica, masini, revolutii si toate celea. Mari mesteri sfatosi, atotatecunoscatori. Incapabili de a pune in practica verbul “a face” la prezent, l-am folosit cu darnicie la timpul viitor. “Vom face”, “Am sa fac”, “o sa fac” … toate la anul, toate maine, toate intr-un viitor nu prea indepartat dar cu certitudine incert pentru fiecare dintre noi. Planuri, promisiuni, vise, baliverne, povesti.
Iisus s-a nascut pentru a 2000-a si ceva oara, fara a lasa vreun semn de compasiune, piosenie sau bun simt in sufletele noastre. Ne-a invatat bine Nea Ceasca, am uitat ani de zile ce inseamna Craciunul, am uitat sa ne invatam copii, am uitat pentru ca am fost invatati sa uitam. Printre reclamele de la TV la salam, plasme, reduceri, promotii si concursuri cine sa mai tina minte de nasterea Mantuitorului? Tuica si carnati nenicule. Vin, cozonaci si sarmale.

A venit si acel “la anul” de care vorbeam cu atata drag nu mai departe de acum o saptamana. Si ca sa nu ne inselam asteptarile … am spus: maine. Maine voi face, azi e prea greu. Cu burtile inca parfumate de sorici si tuica fiarta iata-ne prezenti (unii) la munca. Cu greu am mutat 2 hartii din stanga in dreapta. Mai un pic de mess, mailul, un site de bancuri si poate unul de jocuri flash online. Ne-am besit pe ascuns sa nu auda colegul de cubical si am ragait in batista o bucata de caltabos. Maestrii in arta trasului de timp si a trasului pe cur am trecut cu bine peste primele 2 zile care se presupuneau a fi “de munca” din noul an. Felicitari, au ramas doar 362, din care scadem cu indulgenta weekend-urile si sarbatorile legale, concediile de odihna, alea medicale, liberele platite si aproape a trecut si anul asta.

Continuam sa traim bine in ignoranta noastra, in visare, in prostie, in lene, in nepasare. Am inceput anul cu dreptul vorbind de unul singur cu pompa de benzina. O tanti de la pompa 2 se uita mirata la mine si incerca sa inteleaga vreo logica in cele 20 de pule, pizde si dumnezei pe care i-am descarcat in Rompetrol in timp ce imi umpleam rezervorul. La 4.2 Ron/litru nu mi-am permis sa zic absolut nimic frumos despre mamele, familiile si tot neamul celor alesi si celor care i-au ales. Pana am ajuns la casa m-am calmat. Am platit cuminte ca un adevarat cetatean model al patriei si am plecat ascutand ca de fiecare data la ocazii speciale: Parazitii – Fuck YOU Romania. Am lasat-o pe repeat. Planuiesc sa o las asa tot anul. Daca ajungeti prin Timisoara si vedeti in trafic un opel din care urla melodia asta sa stiti ca eu sunt. Inconfundabil si negresit singurul lucru care mai aduce un pic de liniste si normalitate in haosul inconjurator.

Am zis de bine, de dumnezei, de cruci, de pule si pizde si atunci cand mi-am cumparat primul pachet de tigari pe anul asta. 9.9 RON / 1 pack Kent. Da stiu, fumatul poate sa ucida, e daunator si ar fi mai bine sa ma las. Cand o sa va lasati voi de respirat atunci o sa ma las si eu de fumat. In ziua in care o sa realizati ca in tara asta si respiratul e un produs de lux sau un viciu si veti plati taxa pe el atunci voi renunta si eu la tigari. Nu mai este mult pana atunci. Incepand de ieri se dezbate un proiect de lege propus de un nene magiar (ca doar si pe ei i-ati ales nu?) prin care se propune introducerea unei taxe de viciu pe toate produsele din industria fast-food. Mai pe intelesul lui nea Caisa … vrei Shaorma, Pleskavita, Kebab, Pizza, Hamburger … platesti taxa fariere. Probabil si mai mult ca sigur mancatul a devenit deja un viciu care trebuie taxat neaparat in tara asta. Mult nu mai poate dura pana cand si respiratul va deveni deasemenea un viciu. Vrei sa respiri? Platesti.

Defapt ce platim noi? Frica unora de a vota altfel? Teama de comunisti? Analfabetismul si imbecilitatea care au dus la rezultatul odioaselor alegeri din noiembrie? Cu aialalti ar fi fost altfel? Ar fi fost mai rau? Ar fi fost mai bine? Nu vom sti niciodata, orice disctuie, regret sau dezbatere pe tema asta sunt tardive si inutile. Nu putem trai decat cu ceea ce avem astazi si astazi cu burtile ragaind a carnati afumati, sarmalute si beri la pet traim bine. Cei 80.000 de bugetari disponibilizati, cei multe mii deisponibilizati din multinationalele care pleaca pe capete din romania, noi restul si cel mai important: alesii nostri care au pornit intr-o goana nebuna de a aduna bani la buget. Pai cum de unde? De la noi astia care traim bine.

Profund euforic, fericit si multumit de toata treaba asta imi voi permite sa imi urez un: “Marsh inapoi la munca fraiere, statul are nevoie de bani!” si sa inchei aici. Simt ca daca nu ma opresc aici imi voi baga pula inca o data in ziua de azi si ma voi trezi acasa in fata boxelor urland Fuck YOU Romania cu un Tuborg in mana.

(Prefata: cele ce urmeaza sunt complet offtopic si nu se incadreaza sub nici o forma in tema blogului. Sunt doar gandurile mele de astazi, o zi speciala pentru mine. Daca nu simtiti nevoia sa imi impartasiti fericirea nu este nevoie sa cititi mai departe)

De ce Happy si mai ales de ce 3? … pentru ca atati ani se implinesc astazi de cand am cunoscut-o pe EA, pentru ca dragostea a invins mereu monotonia, plictiseala, certurile si toate lucrurile urate care se pot intampla intr-o relatie.

Pentru ca in tot timpul asta a fost mereu alaturi de mine, pentru ca m-a inteles, pentru ca m-a apreciat, pentru ca m-a sustinut, pentru ca m-a acceptat, pentru ca a luptat mereu pentru noi, pentru ca a stiut mereu sa ma faca sa imi doresc sa fiu mai bun, mai corect, mai integru, mai deschis, mai constient.

Pentru ca a stiut sa imi dea speranta si atunci cand nu credeam ca mai exista una, pentru ca mi-a zambit frumos si atunci cand stia ca o mint, pentru ca in inima ei mare a gasit loc de iertare si intelegere chiar atunci cand ne-a fost mai greu. Pentru ca a avut rabdare, m-a invatat sa iubesc, a invatat se ne puna pe NOI inaintea ei, m-a facut sa ma simt mereu special, deosebit, apreciat, iubit, cel mai important.

Pentru ca a avut rabdare, pentru ca nu intotdeauna am fost perfect si nu mereu am fost ceea ce si-a dorit ea. Pentru ca niciodata nu a cerut inapoi ceea ce a oferit si pentru ca tot ceea ce a oferit a fost din dragoste pura si dezinteresata. Pentru ca mereu a vrut pentru noi ceea ce a fost mai bun, pentru ca atunci cand i-am zdrobit inima a gasit puterea sa treaca peste asta. Pentru ca ea e un vultur, o luptatoare care nu a renuntat niciodata.

Pentru ca a invatat ce il face fericit pe un barbat, pentru toata libertatea pe care mi-o ofera, pentru increderea in mine si in noi. Pentru ca mi-a dat palme atunci cand aveam nevoie de ele. Pentru ca lista de “pentru ca-uri” ar putea continua la nesfarsit, pentru tot ce a sacrificat de la ea pentru noi, pentru toate cele de mai sus si multe multe altele acesti 3 ani au fost fericiti. Eu unul asta simt si asta cred astazi cand astept cu nerbdare sa imi sune la usa, sa o strang in brate, sa o mangai dulce pe cap, sa o sarut cu pasiune si sa ii spun “La multi ani noua matzul meu! Te iubesc! Iti multumesc pentru tot ce imi oferi zi de zi!”

… pentru ca fericirea vine cand si de unde nu te astepti

(more…)

Legat de cele scrise mai jos … ieri pe la ora 19 eram gasit de google undeva in prima pagina a 5-6a pozitie … dupa 12 ore am ajuns undeva in pagina 5-6 de rezultate.
Pe aceeasi tema scrie si RaduMA, care primeste un loc in prima pagina de cautari dupa aceeasi cheie: “Blog PNL”. Undeva in calculele complicate de integrale, derivate, matrici si berici pe care le face Google-ul o fi raspunsul si la dilema mea. Pana una alta tot pe Google voi da search, poate poate aflu si eu de ce am fost “depunctat” de “intelgentul” motor de cautare …

Puternic motivat de ploaia de afara si de campania electorala iminenta …
Puternic scarbit de cele 5 minute de stirile de la ora 17 de pe ProTv, puternic inspirat de 1 Tuborg si de o privire aruncata mie in oglinda.

Un nimeni, asta sunt. Am cugetat indelug uitandu-ma in mine, apoi in jurul meu si am deliberat! Concluza finala si irevocabila: Sunt un nimeni!
Un nimeni la fel ca multi alti nimeni din jurul meu. Un nimeni anonim, neimportant, plictisitor care isi duce viata in tara nimanui!
Sunt un nimeni pentru ca nu ma imbrac la costum cand merg la job, nu vreau sa par important si nici impunator prin costumatie. Ma imbrac curat si decent dar nu imi plac costumele si cei care le poarta.
Sunt un nimeni pentru ca mama si tata nu mi-au lasat nimic, nu mi-au dat apartament sau vila, nu mi-au facut cadou un BMW la majorat. Pentru niste cadre didactice umile, cinstite si cu simtul dreptatii ar fi fost imposibil.
Sunt un nimeni pentru ca nu imi cumpar hainele din Iulius Mall, pentru ca nu ies sa ma plimb in Libertatii sau in Unirii, pentru ca nu practic clubbingul, pentru ca urasc sa ies in cluburi in trend sau la moda. Sunt un nimeni pentru ca nu am mers la sala sa imi fac patratele pe abdomen pentru ca mai apoi sa port un maieu alb mulat toata vara prin Complexul Studentesc.
Sunt un nimeni pentru ca nu imi pot privi semenii arogant si dispretuitor de la volanul Q7-lui meu castigat din “munca cinstita”.
Sunt un nimeni pentru ca muncesc cinsit si nu stiu cum sa fur, pentru ca de fiecare data cand mi s-a oferit ocazia sa castig bani ilegali am refuzat politicos. Pentru ca imi platesc la timp impozitele, taxele si darile catre stat. Pentru ca nu stiu sa mint si pentru ca nu pot sa profit de cei mai slabi decat mine

Sunt un nimeni pentru ca imi pasa si pentru ca sper. Sunt un nimeni pentru ca am nevoie de acea speranta si de vise ca sa pot trai pana maine.
Sunt un nimeni pentru ca prietena mea nu e o papusa barbie cu care sa merg de mana tzantzosh pe strada. Sunt un nimeni pentru ca vreau sa iubesc nu sa am o mobila langa mine.
Sunt un nimeni pentru ca nu am intrat in nici un partid politic, pentru ca nu ma intereseaza si nu urmaresc nici un fel de stire televizata, nu citesc ziarele, nu imi place fotbalul si nu sunt geana pe Liga lui Mitica. Sunt un nimeni pentru ca recunosc repede prostia si prefacatoria si le evit pe cat posibil. Sunt un nimeni pentru ca daca vad pe cineva cazut la pamant nu il pot calca in picioare si nu ii pot lua si ultimul leu pe care il are.
Sunt un nimeni pentru ca am incredere in oameni, chiar daca sunt constient ca toti sunt egoisti si individualisti.
Sunt un nimeni pentru ca telefonul meu mobil nu a costat mai mult de 300 de euro, pentru ca masina mea nu a costat mai mult de 5000 de euro, pentru ca stau si scriu aici.

Sunt un nimeni pentru ca prefer sa am 2 prieteni adevarati in loc de 200 falsi, pentru ca nu cred in Dumnezeu asa cum ar vrea poate preotul la slujba. Sunt un nimeni pentru ca inca sper si cred in binele si in avantajele crestinsmului. Sunt un nimeni pentru ca mi-am deschis ochii si am vazut mai mult decat altii. Sunt un nimeni pentru ca nu pot profita de ceea ce am vazut. Sunt un nimeni pentru ca nu pot fi manipulat si nu ma lasa sufletul sa ii manipulez pe altii.

Sunt un nimeni pentru ca sunt prea mandru sa fiu sluga, sa ling si sa pup in cur. Sunt un nimeni pentru ca am niste valori nepotrivite societatii materiale si egoiste in care traim.
Sunt un nimeni pentru ca incerc sa ascund mereu toate astea. Sunt un nimeni pentru ca vreau sa par ca ei desi in sufletul meu stiu ca nu voi putea fi niciodata asa.

Sunt un nimeni pentru ca nu am ajuns manager intr-o multinationala, pentru ca am avut curajul sa imi fac firma mea si sa imi fiu propriul stapan. Sunt un nimeni pentru ca viata asa cum e ea in jurul meu nu ma multumeste. Sunt un nimeni pentru ca nu fac nimic sa schimb ceva. Sunt un nimeni pentru ca desi sunt nemultumit ma complact in mocirla in care m-a adus societatea. Sunt un nimeni pentru ca desi nu ma las dus de val nici nu lupt impotriva lui.
Sunt un nimeni pentru ca stiu ca mai exista alti nimeni ca si mine in jurul meu si nu reusesc sa inteleg ce ar trebui sa fac pentru a schimba ceva. Sunt un nimeni pentru ca lumea nu isi va aduce aminte de Baba007 dupa ce eu nu voi mai fi.

Sunt un nimeni pentru ca traiesc in continuare in aceasta tara de nimeni, tara nimanui. Sunt un nimeni pentru ca m-am obisnuit cu mine asa cum sunt. Sunt si voi fi un nimeni pentru ca nu votez, nu cred in politica, in democratie, in libertate si in automotivarea umana.
Sunt un nimeni pentru ca asta mi-a fost menirea, destinul, soarta, crucea. Pentru tot ce e in jurul meu sunt un nimeni. Pentru mine in sufletul meu sunt CINEVA si asta e tot ce conteaza!

Pentru cei care aveau de gand sa imi lase comentarii de genu: Nu e adevarat ma nu esti … abtineti-va. NU ma victimizez. Am ajuns la concluzia ca asta sunt eu si in mare parte sunt multumit cu mine asa cum sunt.